Arhiva pentru categoria ‘Lumea teatrului absurd’
portret
Posted by: Theia on: 1 octombrie 2011
În acel tablou era chiar ea. Dormea cuminte, strânsă toată, în culcușul ei moale și ferit de alți ochi curioși. Avea picioarele duse la piet, extremitățile îndoite nervos de parcă s-ar fi apărat de ceva, de parcă ascundeau o comoară de mare preț undeva lângă inimă. Părul lung îi curgea peste tot: peste trupul nud [...]
vis ciudat
Posted by: Theia on: 20 septembrie 2011
E ciudat să simți cum îți sare inima din piept, nu-ți mai ajunge aer și nu te mai poți opri din lacrimi care scaldă amândoi obrajii. Plâng de fericire sau nu… nu mai știu. Nici nu mai contează. Sunt un laș, un laș care a știut asta dintotdeauna. O naivă fără margini care a reușit [...]
nebunie
Posted by: Theia on: 6 aprilie 2011
“Când lumea e vrăjită Și taine lângă noi zâmbesc Privesc la astă clipă răvășită, Gândesc la viața ce-o trăiesc. Nebun eu sunt! Și viața-i nebunie! Indiferență văd în jurul meu, Nebun eu voi rămâne pentru veșnicie! Iar eu voi fi același zeu…” versurile sunt dintr-o povestioară foarte-foarte tristă pe care o citisem recent… nu știu [...]
Tragedie fără început și fără sfârșit. Scurtă incursiune.
Posted by: Theia on: 15 martie 2011
Unele lucruri se întâmplă pentru că așa și trebuie să se întâmple, altele – din greșeală, altele – din prostie sau plictiseală. Destinul este neputința de a schimba ceva, se întâmplă cu sau fără aportul tău direct, de cele mai multe ori – fără. Greșeala este o eroare comisă conștient sau inconștient, prin lipsă de [...]
Don Juan
Posted by: Theia on: 12 februarie 2011
Am să vă povestesc soarta unui om, a unui om care nu merită… viața unui om nefericit, care a trăit degeaba (veți înțelege de ce spun așa). Deci, să începem… A fost un sfârșit de noiembrie, mai friguros decât acest februarie cu fițe, în care era strict necesar să ajung într-un timp cât mai util [...]
Relații: prostie/familie/excepții
Posted by: Theia on: 4 februarie 2011
În noaptea asta am dormit foarte puțin (sesiunea cere sacrificii) și totul era alb și pufos dacă nu avea loc un mic incident. Evident, învățam… pe sală, acolo se învață cel ai bine când nu ai timp și nici chef să te cerți cu toată lumea să facă liniște. La un moment dat, o domniță [...]
Ultima scrisoare
Posted by: Theia on: 26 ianuarie 2011
de Mihai Beniuc “Sfârșitul a venit fără de veste. Esti fericită? Văd că porți inel. Am ințeles. Voi trage dunga peste Nadejdea inutilă. Fă la fel. Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o formă, Cunosc insemnătatea ei deplin. Știu, voi aveți în viață altă normă, Eu insă-n față normei nu mă-nchin. Nu te mai [...]
O zi…
Posted by: Theia on: 15 ianuarie 2011
O zi în care nu vreau nimic… O zi în care nimeni nu știe ce-i cu tine… O zi în care totul îți pare ciudat… O zi în care îți pierzi un prieten… O zi în care plângi… O zi în care știi că nu ai timp de nimic dar găsești timp pentru toate… O [...]
Zburătorul
Posted by: Theia on: 14 decembrie 2010
Am iubit o umbră, un vis rătăcit, fără de-nceputuri si făr’ de sfârsit. E din altă lume umbra ce-o văzui, toată noaptea este, dimineața nu-i! Cu ochi mari, albastri, buzele-i de foc, părul alb, ca spicul, zâmbetu-i un joc! căutam pretexte iar de ar veni, zbura-va ca gîndul si al meu de-ar fi nopțile o [...]
