Arhivele lunare: August 2010

Temperamentul

Temperamentul reprezintă ansamblul trăsăturilor care caracterizează sistemul nervos al unei persoane, sunt înăscute (să nu uităm că mai sunt și aptitudinile, și caracterul, care nu sunt înăscute), și deci, nu pot fi modificate prin acțiuni educative; nu pot fi considerate bune sau rele (neutre valoric) și exprimă dinamismul și energia unei persoane.

Până nu am făcut un semestru de psihologie, nu aveam nici cea mai vagă idee ce tip de temperament am. Sunt sigură ca mulți nu știu. E simplu de aflat și e important să știi (ca să nu apară întrebări de genul… de ce oare sunt eu așa și nu altfel… e înăscut! evident)  În cele ce urmează vă propun un test, e ceva similar cu cel de data trecută. În dreptul fiecărui enunț, dacă vă regăsiți in afirmația respectivă, notați cu plus. Rezultatele se calculează sumând toate plusurile pentru fiecare tip de temperament.

Eu sunt flegmatic-sangvin, flegmaticul domină.

Ghid de identificare a temperamentului:

Coleric (puternic, neechilibrat, mobil)

  1. Fără astâmpăr, agitat
  2. Impulsiv, Irascibil
  3. Nerăbdător
  4. Aspru și sincer în relațiile cu oamenii
  5. Hotărât și plin de inițiativă
  6. Încăpățânat
  7. Ingenios în discuții
  8. Lucrează în salturi
  9. Inclinat spre risc
  10. Neranchiunos, nesupărăcios
  11. Vorbește repede, cu pasiune și intonație
  12. Înclinat spre acțiuni hazardate
  13. Scandalagiu și agresiv
  14. Neîngăduitor față de lipsuri
  15. Mimică expresivă
  16. Capabil să gândească și să dea soluții
  17. Năzuiește spre nou
  18. Face mișcări violente, bruște
  19. Perseverent în realizarea scopului propus
  20. Iși schimbă brusc dispozițiile

Sanguinic (puternic, echilibrat, mobil)

  1. Vesel și optimist
  2. Energic și întreprinzător
  3. Nu duce un lucru la bun sfârșit
  4. Inclinat să se supreaaprecieze
  5. Capabil să sesizeze noul
  6. Nestatornic în interese și înclinații
  7. Suportă ușor neplăcerile si eșecurile
  8. Se adaptează ușor la diverse împrejurări
  9. Manifestă receptivitate fața de nou
  10. Se calmează repede când îi scade interesul pentru activitate
  11. Se deprinde repede cu o muncă nouă
  12. Îl apasă monotonia, munca migăloasă, cotidiană
  13. Comunicativ și serios
  14. Răbdător și muncitor
  15. Vorbește tare, repede, gesticulând cu intonație
  16. Își păstrează sângele rece în situații limită
  17. Întotdeauna este plin de viață
  18. Adoarme și se trezește ușor
  19. Se pripește când trebuie să ia o hotărâre
  20. Tratează lucrurile cu superficialitate

Flegmatic (puternic, echilibrat, inert)

  1. Calm, cu sânge rece
  2. Consecvent și serios în tot ce face
  3. Prudent și chibzuit
  4. Știe să aștepte
  5. Tăcut
  6. Vorbește calm, cu opriri, fără mimică
  7. Suportă ironiile la adresa lui
  8. Nu-și cheltuiește forțele în zadar
  9. Respectă cu strictețe un anumit mod de viața
  10. Este puțin sensibil la laude și mustrări
  11. Își repriumă uțor pornirile
  12. Constant în relații și interese
  13. Se încadrează lent într-o activitate nouă
  14. Egal în raporturile cu cei din jur
  15. Punctual și ordonat
  16. Se adaptează greu la o situație nouă
  17. Este inert, greoi, indiferent
  18. Știe să se stăpânească
  19. Își controlează pornirile
  20. Duce până la capăt o treabă începută

Melancolic (slab)

  1. Timid
  2. Se pierde cu firea în relațiile cu necunoscuții
  3. Întâmpină dificultăți în stabilirea relațiilor
  4. Neprevăzător în propriile forțe
  5. Suportă ușor singurătatea
  6. Deprimat și dezorientat după un eșec
  7. Are tendința de a se pierde in el
  8. Obosește repede
  9. Vorbește domol, stins, până la șoaptă
  10. Se adaptează greu la caracterul interlocuitorului
  11. Foarte impresionabil
  12. Exagerat de receptiv la laude șiu dojeni
  13. Exigent față de el și de cei din jur
  14. Foarte sensibil
  15. Predispus la suspiciune și neîncredere
  16. Foarte vulnerabil
  17. Închis și necomunicativ
  18. Nu prea activ și fricos
  19. Foarte docil
  20. Tinde să stârnească compasiune în jurul lui

Infecție sentimentală

De ceva timp am urmărit pe câteva blog-uri si forum-uri discutându-se despre o temă căruia, inițial, nu i-am acordat prea multă atenție.  Am catalogat tema la clasa problemelor existențiale, la care niciodată nu se poate găsi o soluție… fiecare își are propria sa opinie la acest capitol și despre care se vorbește foarte mult în operele literare.

Banala problemă când survine o dispută între un bărbat și o femeie: bărbatul este un nesimțit, nu înțelege și nici nu încearcă să înțeleagă ce se petrece  în sufletul unei femei și femeia nu iubește niciodată precum iubește un bărbat, este rece, prea sentimentală și prea comună (cel mai strălucit exemplu:  Scrisoarea V de M. Eminescu ). Fiecare trăiește cu dreptatea sa dar nimeni nu are dreptate. Un bărbat este în măsură să înțeleagă o femeie, este o prostie că ea reprezintă o enigmă pentru el, ca și viceversa. În realitate, nu o/îl  înțelege din simplu’ orgoliu sau egoism exagerat. Nu poți iubi mai mult din moment ce iubești, cred eu! Intensitatea cu care simți nu poate depinde de sex, e absurd!

Întâmplarea a făcut ca, scotocind printre cărțile bibliotecii cu totul alte volume și alți autori ce mă interesau la moment, să dau peste romanul  „Nunta în cer” de Mircea Eliade. Este un roman psihologic. Il pot recomanda cu mare căldură oricui. E o poveste tristă, care mi-a lăsat un gust amar… dar mi-a placut enorm, mai ales pentru că, până la ultimul cuvințel, nu puteam ghici care va fi sfârșitul.

Ca să revenim la subiect, am scos cateva opinii generale din roman, care pot reprezenta cu ușurință părerile unui bărbat despre ceea ce numesc eu „infecție sentimentală”. Zic „infecție” pentru că mulți încearcă să se vindece/să evadeze, dar puțini reușesc… și cred că e cel mai frumos lucru care ți se poate întămpla vreodată.


[…] „Totul ar fi putut fi altfel. Gândul acesta m-a obsedat dintotdeauna: că toate ar fi putut fi altfel sau s-ar fi putut să nu fie deloc; că toate sunt întămplătoare pe lumea asta, fără nici o necesitate, fără nici o noimă…”

„Mă întreb, bunăoară, dacă nu cumva în ziua când am început să iubesc nu s-a întâmplat ceva lângă mine, ceva pe care eu nu l-am văzut sau pe care nu l-am înțeles și prin ignoranța căruia m-am abandonat, fără luciditate, cu totul iresponsabil, întâmplărilor. Te trezești că ai devenit ceva, aproape fără să-ți mai amintești începuturile acestei transformări. ”

„Nu mă gândesc deloc la trupul ei; e destul de ușor să cunoști și să uiți un trup. Dar mă gândesc mai ales la prezența ei, la magia ei ascunsă. O zi, o sută de zile, zece ani cu ființa aceasta frumoasă sau mai puțin frumoasă, blondă, înaltă, cum o fi, sub același acoperământ, alături de tine zi după zi, zi și noapte! Cum ar fi lucrat magia ei asupra-mi? Cum m-ar fi turmentat prezența ei?… Orice femeie pe care o iubesc mă apasă, mă sugrumă și, fără voia ei, mă destramă și mă topește, până la descompunerea finală. De sfârțitul acesta nu scapă nici un bărbat…”

„N-am urmărit-o cu ochiul ca s-o măsor; nu privesc niciodată în felul ăsta o femeie. O privesc însă întotdeauna cu foarte multă bunăvoință și aștept să văd ce vrea sau ce are ea să îmi arate. Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femeine arată, cu insistență, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care își subliniază contururile obscene nu o poți privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică, de cele mai multe ori, cum trebuie el privit și judecat. Un bărbat care privește cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi învinuit de indiscreție. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim așa cum vrea ea”

„De obicei, nu-mi plac oamenii triști: cu atât mai puțin femeile triste. Cei mai mulți din tre noi suferim de tristeți umilitoare, de ordin biologic sau psihologic. Suntem triști pentru că am ratat o afacere, pentru că nu ne funcționează ficatul sau pentru că am pierdut o noapte la chef sau în bibliotecă. Iar cu femeile, e și mai penibil. E ceva de duzină în cele mai multe tristeți feminine…”

„Am uitat demult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaților: să n-aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice. Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează mai îndelung prezența bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva.”

„Ființa mea întreagă era inecată. Tot ce crezusem, mai înainte, despre dragoste, despre voluptate, despre libertate se dovedea acum puieril, superficial, aproape vulgar […] prezența aceea, de care mă temusem atât, pe care o știam macerată de piatra iadului, prezența femeii iubite-care este, pentru orice bărbat, demonie, dezagregare, risipire-am simțit-o, de astă dată, ca o împlinire îngerească a ființei mele… ” […]

„Nunta în cer” Mircea Eliade