Visul

Trădată de tăcerea

Ce macină pământul,

Mă-nalț până la stele

Și-mi părăsesc mormântul.

Nu simt nici cald, nici rece,

Nici zâmbet, nici savoare

Și nici chiar timpul-trece;

Dusă la disperare…

Cade zăpada rece

Invaluie pământul.

Nu simt cum timpul trece,

Simt zborul doar si vântul

Mai sus, spre cer, spre stele

Spre infinit, spre mare…

Mă pierd ades în ele.

Ce dulce mi-e visarea!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s