Tragedie fără început și fără sfârșit. Scurtă incursiune.

Unele lucruri se întâmplă pentru că așa și trebuie să se întâmple, altele – din greșeală, altele – din prostie sau plictiseală.

Destinul este neputința de a schimba ceva, se întâmplă cu sau fără aportul tău direct, de cele mai multe ori – fără. Greșeala este o eroare comisă conștient sau inconștient, prin lipsă de informație sau experiență, care putea fi evitată în alte condiții sau după un studiu mai amplu/aprofundat. Prostia este o greșeală (repetată sau știută), o eroare făcută conștient, cu cunoștință de cauză, uneori care urmărește și un anumit scop (absurd/stupid) bazat pe o logică irațională.
Mi-e așa o ciudă… vreau să țip, să plâng… să pot schimba cursul firesc al timpului ca să pot trece peste orice limite… vreau și nu pot nimic. Această neputință nu este legată de destin, ci de faptul că ți se dă o dată o singură șansă pe care o ratezi… poate din lipsă de maturitate, inconștient… nu știu. Dar totul se rezumă la „poate”. Nu poți schimba lumea, știu asta, dar când poți schimba măcar o parte din ea (spre bine) – trebuie să o faci!

Greșeala se iartă, prostia – niciodată!

Câtă putere și cum poate schimba un omuleț – alt omuleț. Cel mai dureros este atunci când îl schimbă distrugându-l, lăsându-i doar regrete, răni ce nu se vor cicatriza niciodată, ucide tot ce e mai bun și lasă doar ura, răutatea, ranchiuna… lasă gol, ucide sufletul. Aceste persoane se pot vindeca dar preferă să nu o facă niciodată până la capăt. Au o teamă enormă în ei că totul se va repeta, și întradevăr, totul se poate repeta. Aici intervine prostia, poți să faci cele mai grave prostii sub afect: conștient, voluntar, sub o clauză „nobilă” care se numește răzbunarea. Când nimic nu mai rămâne, se pare că nu mai contează… dar contează! Și lanțul continuă… poate cu un alt omuleț, poate nu.
Nu mai credem în nimeni și nimic.

Și de ce e așa…

Niciodată nu „trecem peste”. Adunăm prea multe și nu mai înțelegem de la ce a început, vedem doar cum se termină… e o tragedie fără început și fără sfârșit.

Iar folosind de fiecare dată verbul „a putea”, ne dăm seama că depinde și de noi, deci putem schimba ceva… vreau să cred asta.

Anunțuri

4 gânduri despre „Tragedie fără început și fără sfârșit. Scurtă incursiune.

  1. eu

    tendinta de a arata cu degetul spre altul e cea mai mare greseala.un deget il tii inainte si 3 arata spre tine. suntem singuri vinovati pentru kktul in care inotam. nu plange de mila. mila e pentru prosti.

    Răspunde
    1. Theia Autor post

      nu am arătat cu degetul la nimeni, am analizat un caz frecvent întâlnit care m-a marcat, care ia amploare și are tangențe comune cu prostia
      nu degeaba am numit această analiză – scurtă incursiune

      Răspunde
  2. Moi

    Nimeni nu este perfect , eroarea este umana . Probabil ca ne este greu , uneori , sa realizam ca ceea ce am facut a fost o mare greseala . Sa ne dam seama si sa corectam tirul . Prostia apare atunci cand nu rectificam nimic sau facem doar manati de altii fara a fi convinsi noi insine de finalitate

    Răspunde
    1. Theia Autor post

      ai dreptate,
      de aceea nu trebuie să ne lăsăm conduși,
      din moment ce ai cap pe umeri, trebuie să gândești și să eviți tot ce se poate de evitat… dar uneori se fac prostii conștient, fără nici o influență din exterior, asta e trist.
      alegerea ne aparține, greșelile ne aparțin.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s