De ziua mea

E iar octombrie… luna în care am văzut pentru întâia dată lumina zilei. Încă un an din veața mea efemeră, tot atât de izbit și de spontan ca și cei din urmă. Răcoarea dimineților se păstrează mai mult timp iar apusurile sunt tot mai roșii și mai grăbite. Și în această zi sunt a nimănui. Mă grăbesc parcă să pășesc pe străzile pustii, să fug de cele din urmă secunde ce-mi mai urmăresc existența.

Ah, e iarăși toamnă… Tunete și fulgere sfâșie cerul fără-ncetare, iar albastrul lui cade peste capetele oamenilor grăbiți. Plouă. E o zi în care nu-mi doresc altceva nimic, un sfârșit și un nou început alături de omuleții mei dragi. E ziua mea.

La mulți anișori, Theia!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s