Legenda rândunicii

A fost odată ca-n poveste,
Cu mii de ani, un pui de om,
Iubirea nu știa ce este
Și sie-și doar fiindu-și domn
Creștea ca bradul, ca o stâncă,
Cel mândru și frumos fecior,
De dragul lui pasărea cântă
Iar codru-i freamătă de dor.
Umbla hoinar prin lumea mare,
De grijă nu avea habar,
Tot pribegind din zare-n zare
Pământul său fără hotar.
Și-astfel trăind, ca o nălucă,
Privea la ani cum trec pe rând,
Cum frunza-n toamnă se usucă
Și cade-n ritm de dans, valsând,
Cum primăvara reînvie,
Frunza din mugur încolțea
Timpul părea o veșnicie,
Haiduc feciorul se făcea.
Vara-l purta-n labilitate,
Iarna prin hanuri poposea,
Prințul pădurii, lat în spate,
Cu calul său prearătăcea.
Când într-o zi murgu-i sălbatic,
Ducându-l sprinten spre izvor
Pe-al său stăpân primăvăratic
Cu ochii verzi, cu pas ușor,
Chiar la intrarea-n poeniță
Un dulce cântec se-auzi
Și-un chip preagingaș de domniță
În fața lui se năluci
Era fantomă sau visare
Chipul ei fraged de copil
Și glasu-i de privighetoare
Ce se stingea încet, umil?
Cu ochii mari de cosânzeană
Și buze roșii ca de foc,
Cu dulci priviri după sprânceană
Îl cuceri fata pe loc
Și-astfel, pentru întâia oară,
Haiducul pradă se lăsă
Iubirii pentru o fecioară,
De crezul său se lepădă.
De-ar fi știut sărmanul june
Ce astrele i-au hărăzit,
El, cel mai liber om din lume,
Pe Primăvară a-ndrăgit,
Căci n-a durat a lor iubire
Decât o lună și-ntr-o zi
Tot căutând-o, tristul mire,
Pe-a sa ursită n-o găsi!
Îl părăsi fără să-i spună
Că-n nouă luni s-or revedea
Și-or fi din nou ei împreună
Pe veci, atunci s-or cununa.
Plecat-a ea s-orânduiască
Mersul naturii pe pământ
Să facă iar iarba să crească,
Să iasă frunza din mormânt…
El se pierdea, rostul în viață
Făr’ dânsa nu-l putu găsi
Spera, bolnav și tras la față,
Tot căutând-o zi de zi…
Într-un târziu, smerit, în toamnă,
Rămas la fel al nimănui,
Se îndură de prinț o doamnă,
Crăiasa zării, de-l făcui
Să aibă aripi și să zboare
În ceru-nalt, o rândunea,
Peste pământ și peste mare,
Și zi, și noapte, făr’ să stea.
El o găsi pe-a sa ursită,
De-atunci așa s-or despărți
Și an de an o rândunică
Începe iar a pribegi.

Anunțuri

2 gânduri despre „Legenda rândunicii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s