Arhivele lunare: Septembrie 2013

The Croods

De ceva timp (şi aici mă refer la câţiva ani, mai puţin de când mă ţin eu minte şi mai mult în ultimii 2-3 ani) mă uit la animaţii – îmi plac animaţiile şi mă uit din plăcerele la desenele noi.

Astazi vreau să vă recomand filmul la care m-am uitat aseară, se numeşte „The Croods”. Este o comedie de familie, foarte drăguţ de altfel. Dacă găsiţi versiunea 3D sau o calitate mai bunicică şi aveţi pe acasă un proiector cred că ar merge perfect, o adevărată seară de film în familie – have fun! Mai jos găsiţi şi un trailer la filmuleţ.

Anunțuri

simfonii de toamnă, ediţia II

Aseara am avut deosebita ocazie să merg la un concert simfonic în air liber organizat de Clubul Rotary în faţa Consiliului Judeţean Suceava (spaţiu supranumit şi escapadă). Vreau să spun că am rămas plăcut impresionată: sunetul era aproape perfect – băieţii care s-au ocupat de sunet şi-au făcut treaba bine… şi cănd te gândeşti că era pur şi simplu afară. Ca de obicei concertul a inceput cu o jumătate de oră întărziere (ceea ce este un lucru obişnuit cam pe la toate concertele), plus cam o jumătate de oră de laude şi mulţumiri aduse sponsorilor. Era un pic cam friguţ, cerul era plin de nori şi am avut un mare noroc că nu a plouat (am simţit eu ceva şi n-am mai cărat umbrela după mine). Corul, orchestra şi soliştii au fost excepţionali. I-am auzit în premieră pe cei de la Opera Naţională Română din Iaşi şi pot să zic doar un singur lucru: sunt mândră că sunt român. Sunt de apreciat oaemii talentaţi care fac ceva măcar pentru ei, muncesc, au talent – nu stau pur şi simplu în faţa monitorului frustraţi de propriul ego şi plini de un naţiuonalism perfid, pân’ la urmă sunt oameni fel de fel: unii îşi scriu pe tricouri unele chestii, alţii nu (m-am abătut un pic de la subiect)

Domniţa din faţa mea cu bucle bălai era adorabilă, nu prea înţelegea ce se întâmplă, se plictisea un pic şi „bruia semnalul”. Un alt copil însărcinat să comercializeze apa la intrare (cu 2 lei/bucata) nu avea mărunţiş şi încerca să vândă pe datorie.

Uvertura Nunta lui Figaro mi-a amintit de animaţia Tom si Jerry. Tot din animaţiile Disney veneau şi amintirile pe fundalul sonor al „Valsului florilor” de Ceaikovski. A fost frumos, poate chiar mai frumos decât anul trecut la ediţia I.

Ştiu că par un pic răutăcioasă dar per ansamblu mi-a plăcut atât organizarea cât şi concertul în sine, ceea ce este un lucru lăudabil.