„Oh, babe, I hate to go…”

Incredibil, aceasta este postarea cu numărul 100 și tot astăzi blogul meu face 4 anișori – toate în aceeași zi.

 

Când nu găsești cuvintele… găsești versurile.

 

All my bags are packed, I’m ready to go

I’m standing here outside your door,

I hate to wake you up and say goodbye

But the down is breaking, it’s late morn,

The taxi’s waiting, he’s blowing his horn

Already I’m so lonesome I could die.

 

Chorus

So kiss me and smile for me,

tell me that you’ll wait for me,

hold me like you’ll never let me go!

‘Cause I’m living on a jet plane

don’t know when I’ll be back again.

Oh, babe, I hate to go!

 

There’s so many times I let you down,

so many times I played around.

I tell you now, they don’t mean a thing!

Every note I wrote, I wrote for you!

every song I sang, I sang for you!

When I come back you’ll wear my wedding ring!

 

Chorus

 

Now the time has come to leave you

One more time please let me kiss you.

Then close your eyes and I’ll be on my way!

Think about the day to come,

When I won’t have to leave you all alone,

about the time when I won’t have to say

 

Chorus

 

„Leaving on a jet plane” (by John Denver)

 

Anunțuri

kindle si ploaia

Recent am intrat în posesia unui amazon kindle (4th generation Kindle Basic), o jucărie foarte utilă, mai ales atunci când ești cam tot timpul (sau aproape tot timpul) pe drumuri și îți place să citești (cu condiția că nu ți se face rău când citești în maxi, autobuz etc.). Evident, la început eram un pic panicată pentru că nu găseam nici o carte într-un format care să-mi permită să modific setările/scrisul din carte așa cum vreau eu (și aici mă refer la font, size etc.). Formatul .epub este incompatibil cu kindle iar pentru .pdf-uri se poate schimba mărimea fontului doar cu zoom-ul, adică nu vezi toată pagina, ci doar o părticică din ea, nu este practică treaba. Găsisem o colecție de cărți o bună parte din care era în format .doc și inițial le converteam in .pdf, după care le puneam pe kindle. Iar într-o bună zi am dat peste acest articol drăguț care mi-a usurat considerabil existența. Băieții de la amazon iți convertesc automat și gratuit câteva formate (cu excepția .epub, evident) in .mobi. Trebuie doar sa trimiți un sinplu email cu atasament catre edresa ta de @free.kindle.com. Genial! Mulțumesc autorului.

Cred că m-am îndrăgostit. Am și tabletă și mai citeam și de pe ea tot felul de chestii, articole, cărți. Dar acuma știu sigur, atâta timp cât voi avea acest kindle nu voi citi cărți de pe tabletă.

Știu că poate vă întrebați „dar ce are ploaia cu această postare?!”. Adevărul este că am găsit combinația perfectă: kindle și ploaia.

Dacă nu plouă, cum este astăzi spre exemplu, doar cu un clic aici se poate rezolva.

Lectură plăcută și să aveți o zi frumoasă!

The Croods

De ceva timp (şi aici mă refer la câţiva ani, mai puţin de când mă ţin eu minte şi mai mult în ultimii 2-3 ani) mă uit la animaţii – îmi plac animaţiile şi mă uit din plăcerele la desenele noi.

Astazi vreau să vă recomand filmul la care m-am uitat aseară, se numeşte „The Croods”. Este o comedie de familie, foarte drăguţ de altfel. Dacă găsiţi versiunea 3D sau o calitate mai bunicică şi aveţi pe acasă un proiector cred că ar merge perfect, o adevărată seară de film în familie – have fun! Mai jos găsiţi şi un trailer la filmuleţ.

simfonii de toamnă, ediţia II

Aseara am avut deosebita ocazie să merg la un concert simfonic în air liber organizat de Clubul Rotary în faţa Consiliului Judeţean Suceava (spaţiu supranumit şi escapadă). Vreau să spun că am rămas plăcut impresionată: sunetul era aproape perfect – băieţii care s-au ocupat de sunet şi-au făcut treaba bine… şi cănd te gândeşti că era pur şi simplu afară. Ca de obicei concertul a inceput cu o jumătate de oră întărziere (ceea ce este un lucru obişnuit cam pe la toate concertele), plus cam o jumătate de oră de laude şi mulţumiri aduse sponsorilor. Era un pic cam friguţ, cerul era plin de nori şi am avut un mare noroc că nu a plouat (am simţit eu ceva şi n-am mai cărat umbrela după mine). Corul, orchestra şi soliştii au fost excepţionali. I-am auzit în premieră pe cei de la Opera Naţională Română din Iaşi şi pot să zic doar un singur lucru: sunt mândră că sunt român. Sunt de apreciat oaemii talentaţi care fac ceva măcar pentru ei, muncesc, au talent – nu stau pur şi simplu în faţa monitorului frustraţi de propriul ego şi plini de un naţiuonalism perfid, pân’ la urmă sunt oameni fel de fel: unii îşi scriu pe tricouri unele chestii, alţii nu (m-am abătut un pic de la subiect)

Domniţa din faţa mea cu bucle bălai era adorabilă, nu prea înţelegea ce se întâmplă, se plictisea un pic şi „bruia semnalul”. Un alt copil însărcinat să comercializeze apa la intrare (cu 2 lei/bucata) nu avea mărunţiş şi încerca să vândă pe datorie.

Uvertura Nunta lui Figaro mi-a amintit de animaţia Tom si Jerry. Tot din animaţiile Disney veneau şi amintirile pe fundalul sonor al „Valsului florilor” de Ceaikovski. A fost frumos, poate chiar mai frumos decât anul trecut la ediţia I.

Ştiu că par un pic răutăcioasă dar per ansamblu mi-a plăcut atât organizarea cât şi concertul în sine, ceea ce este un lucru lăudabil.

prieten drag

Romanul „Prieten Drag” de Gu de Mopasan este o carte ce o pot recomanda cu încredere persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 40 de ani. („Милый друг” Гу де Мопасан, eu am citit varianta în limba rusă, o carte editată în ’82-’83, găsită în biblioteca unor prieteni de familie cărora, cu această ocazie, le mulţumesc pentru faptul că mi-au împrumutat-o). Este o carte uşor de citit. Autorul cu siguranţă a scris cartea cum putea el mai bine deoarece efectiv te lasă cu sufletul la gură, este suficient de incitantă ca să te gândeşti la ce va fi mai departe aproape tot timpul, până nu o termini. Acţiunea se petrece în Franţa, în marele Paris, pe timpul când oamenii râvneau la titluri de conte, duce şi ducesă. Este un fel de Don Juane numai că interpretat altfel. După cum v-aţi dat seama eroul principal este un bărbat care începe prin a fi nimic, este dependent de opinia publică, bani şi femei, chiar dacă nu ştia de la început. E o descriere a unui anumit tip de bărbat pe care-l puteţi întalni şi astăzi. Nu c-aş fi eu feministă dar tipul ăsta de bărbat chiar există. Nu rămâne decât să-l descoperiţi citind cartea din scoarţă-n scoarţă.  Spor!

consecinţele proiectelor „fabuloase”

si am revenit la secţiunea „lumea teatrului absurd”, cu chin, cu vai, dupa o pauza de cateva luni iată că mi-am găsit „o fărâmitură  de timp” (cum zicea bunică-mea pe vremuri) şi pentru blog.

sa începem cu începutul…

după cum ştiţi (iar pentru care nu ştiu, aflaţi acuma), în buricul târgului, adică în centrul oraşului Suceava, pe lângă Casa de Cultură (zonă rezidenţială de altfel), s-a construit o parcare subterană. imaginaţi-vă numai, oamenii de pe acolo zi şi noapte, non stop – chiar şi de sărbători, au auzit cum se lucrează pe şantier. acuma dacă tot lucrarea a fost finisată şi parcarea a fost dată în exploatare s-ar zice că zgomotul de odinioară a rămas în trecut… ei bine că nu, deştepţii ăia care au proiectat şi au montat sistemul de ventilare a aerului pentru parcare au uitat de un aspect foarte important – zgomotul. periodic, adică de câteva ori pe zi şi noapte, se activează automat ventilatoarele şi scot un zgomot că se aude şi cu geamurile închise, şi cu ce fel de geamuri vrei.

da, cam asta e realitatea (trăim în România şi uneori asta ne ocupă tot timpul)

sau au uitat, sau le-a scăpat, sau au cumpărat ce era mai prost prin licitaţie (ca de aia şi iese de fiecare dată cel mai…) sau nu le pasă, ideea e că atâta timp cât va fi parcarea, cu siguranţă va fi şi zgomotul. amin!

p.s. unii locatari au făcut plângeri, au fost purtaţi de la o instituţie la alta şi pân’ la urmă s-au lăsat păgubaşi… e greu să izolezi fonic un aparat ce scoate zgomote şi mai ales, e greu să faci ceva cu cap în zilele noastre, mai cu seamă dacă banii vin din fondurile europene.

acestea fiind spuse, ne mai auzim şi data viitoare, sper să fie cât de curând.