Arhive etichetă: Basarabia

Catastrofa iernii sau Apel pentru Basarabia!

„Trezește-te, tu patrie drogată
Că dacă-n focul calculelor reci
Mai pierdem Basarabia o dată
Și noi suntem pierduți în veci de veci
N-au nici o cale frații să apuce
Așteptă-n van un sprijin de la noi
E dusă Basarabia pe cruce
Si noi o contemplăm cu ochii goi…”


Fiecare cuvânt din aceste versuri răsună ca un ecou în adâncul sufletului…
Este prima oară când mă trezesc din somn strigând…
Și din păcate nu a fost doar un vis urât… iarăși pierdem Basarabia! 😦

Oare încă mai avem o șansă?! Oare cineva ne aude acolo sus?!
Oare Patria Mamă încă ne mai ține minte, iar frații se vor lupta pentru noi…

Anunțuri

Naționalitatea?!

Din DEX:  „NAȚIONALITÁTE s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național…”

Un subiect pe care nu l-aș fi abordat dacă nu citeam azi un articol care m-a motivat într-un fel. Voi încerca să fiu coerentă, nu va fi ușor pentru că voi fi subiectivă. Niciodată nu mi-a fost simplu să vorbesc liber la acest capitol.

Inițial, și zic de perioada înainte de a citi articolul, o perioadă mai lungă… de câteva luni, am încercat să mă clarific cu mine, să înțeleg și să mă înțeleg. Știu, încă nu m-am lămurit complet, dar nu mai sunt atât de confuză, e altfel.

Zilele trecute aveam de completat un CV. Am ajuns la naționalitate și mi-am pus o întrebare, la prima vedere elementară: „Sunt Moldoveancă?!” Nu, sunt cetățean român… cu actele în neregulă, ce-i drept, dar SUNT! Așa mă simt, așa mă simțeam și am fost dintotdeauna, doar că nu mi s-a spus, și deci, nu știam asta. Se credea că se subânțelege. Naționalitatea mea nu a fost recunoscută la timpul ei, nu am dobândit-o de la naștere, cum și ar fi trebuit să fie în mod natural, trebuie să lupt pentru ea! Nu am scris în CV: „Română” pentru că lupta încă nu s-a încheiat și mă voi simți cu adevărat împlinită doar atunci când voi fi și pe hârtie ceea ce sunt în propria subconștiință. Momentan nu sunt decât un cetățean fără drepturi.

Nu pot să-mi asum „basarabenitatea”, e absurd, nu vreau să inventez ceva ce nu există sau există doar parțial. Fiecare are dreptul la propria opinie. A mea asta e. Da, m-am născut în Basarabia. Da, e „gura de rai” care m-a procreat din humă și de care voi fi legată intreaga-mi viață, dar și ea, la rândul ei e parte din altceva și nu pot omite acest amănunt. Să zic că sunt basarabeancă și să nu zic că sunt moldoveancă și româncă, e ca și cum nu aș zice nimic. Basarabia e parte din Țara Moldovei, încă de pe timpul lui Ștefan cel Mare, și ea, la rândul ei e parte din România Mare. Totul se leagă. Nu există  națiune moldovenească, basrabenească… puteți zice cum vreți! Există români de pe ambele maluri ale Prutului, de pe ambele maluri ale Nistrului și împrăștiați în întreaga lume. Circumstanțele, istoria… i-a separat, i-a făcut diferiți, dar ceea ce-i leagă continuă să-i mai lege. Încă nimeni nu ne-a luat graiul, chiar dacă a reușit să-l schimonosească rău, să-l invadeze și forțeze cu cuvinte intruse… s-a încercat și să-l scoată, cât era posibil, din uz, să-l facă pe român să se jeneze că vorbește limba română, dar tot scopurile meschine nu au fost atinse. Ne leagă și ne va lega istoria, ne leagă victoriile și înfrângerile, ne leagă milioanele de suflete care și-au dat viața, care au murit de moarte proprie, viitorul, acelaș cuget, acelaș sânge și un singur Dumnezeu. Aceasta nu se uită!

Adevărat, nu poți deveni alt om peste noapte, dar nici nu vreau. Totul trebuie făcut cu bună știință.

Și vreau să termin cu cuvintele lui Vitalie:  „Nu o să uit. O să ştiu că vin dintr-un loc mult pătimit, care a fost românesc, dar apoi s-a scăldat în apele tulburi ale altor culturi. Nu o să am nici un fel de remuşcare. Istoria nu este nici rea, nici bună. Istoria doar este. Oamenii sunt cei care o interpretează.” … și oamenii sunt cei care o fac în prezent. Totul depinde doar de noi!