Arhive etichetă: iubire

weekend la Brașov (partea I)

Sunt locuri pe lumea asta de care te îndrăgostești din prima, adică de la prima vedere. Dar sunt și unele locuri, ființe, oameni de care nu te poți îndrăgosti de la prima vedere, adică așa, ca-n adolescență, bezmetic și sălbatic, aproape din instinctul animalic în plină ascensiune (uneori prea timpuriu, alteori prea târziu)… La prima vedere te îndrăgostești deseori de aparențe. Poate că există și o a treia variantă/e, sau varianta în care nu te îndrăgostești deloc, care, de fapt, nu este variantă, ci probabilitate… dar eu cred că sunt doar două…

De regulă te îndrăgostești la momentul potrivit, atunci când îți vine și ție rânduiala, cum zicea bunică-mea. Da, totul se face la timpul lui, până și să înțelegi acest detaliu îți ia ceva timp.

După cum spuneam: sunt locuri de care te îndragăstești de la a doua vedere, de-a adevăratelea și pentru totdeauna, cu pasiune, dar totuși altfel – conștient.

„m-am îndrăgostit de el așa cum te fură somnul: încet… și cu desăvârșire”

Pentru mine unul dintre acele locuri este Brașovul. Știam că iubesc acel loc, acel oraș, acei oameni, pe când eram acolo, într-un weekend frumos de august, plin de verde și de nourași pufoși, care parcă mă așteptau încercând să mă ferească de caniculă. M-am îndrăgostit de la a doua vedere pentru că nu era prima mea vizită la Brașov, dar nu este nici cea din urmă, cu siguranță.

Am ajuns după prânz, pe când soarele mai era în zenit.

Întreaga după-amiază până seara târziu am colindat fiecare străduță. Ne-am plimbat cu autobuzul aducându-ne aminte de troleurile din copilărie. Pe alocuri aveai impresia că încă mai ești, sau ai revenit pentru câteva momente în copilărie…

Am ajuns la Cetățuia, fost turn de veghe / cetate / cazarmă / depozit, iar astăzi complex turistic cu specific medieval (din câte am înțeles – proprietate privată). Priveliștea de acolo, de sus, este impresionantă. Restaorantul este destul de bine întreținut, dar ceva parcă-i lipsește… Curtea cetății se poate vizita de către toți doritorii. Exact în momentul când intram noi, ieșea o pereche de proaspăt însurăței – vorbitori de limbă germană și engleză, pesemne nativi. Până-n vârful dealului este o scurtătură printre case vechi de secole, pe poteci înguste și șerpuite – să o căutați!

La Biserica Neagră am ajuns prea târziu ca să o mai pot vizita și nici a doua zi n-am făcut acest lucru. Am privit-o cu admirație din exterior. Mai multe despre comunitatea evanghelică liturană gășiți aici. Pentru cei care au plăcerea să o viziteze și din interior pot apela la serviciile unor ghizi care chiar știu meserie.

Până pe la miezul nopții am hoinărit prin Centrul Vechi. Am mai descoperit Poarta Șchei sau Ecaterina (nu sunt sigură care dintre ele), Sinagoga, Strada Sforii și un local foarte drăguț unde am băut o cafea bună de tot a doua zi dimineața – cred că filmulețul de mai jos vorbește de la sine.

A doua zi am urcat cu telecabina pe muntele Tâmpa și am rămas plăcut surprinsă de ce-mi vedeau ochii.

TampaCred că ne-ar trebui mai bine de o lună ca să descoperim, în mare măcar, orașul din Țara Bârsei.

Aștept cu nerăbdare următoarea vizită și vă îndemn să vizitați cu încredere Brașovul.

Anunțuri

„Oh, babe, I hate to go…”

Incredibil, aceasta este postarea cu numărul 100 și tot astăzi blogul meu face 4 anișori – toate în aceeași zi.

 

Când nu găsești cuvintele… găsești versurile.

 

All my bags are packed, I’m ready to go

I’m standing here outside your door,

I hate to wake you up and say goodbye

But the down is breaking, it’s late morn,

The taxi’s waiting, he’s blowing his horn

Already I’m so lonesome I could die.

 

Chorus

So kiss me and smile for me,

tell me that you’ll wait for me,

hold me like you’ll never let me go!

‘Cause I’m living on a jet plane

don’t know when I’ll be back again.

Oh, babe, I hate to go!

 

There’s so many times I let you down,

so many times I played around.

I tell you now, they don’t mean a thing!

Every note I wrote, I wrote for you!

every song I sang, I sang for you!

When I come back you’ll wear my wedding ring!

 

Chorus

 

Now the time has come to leave you

One more time please let me kiss you.

Then close your eyes and I’ll be on my way!

Think about the day to come,

When I won’t have to leave you all alone,

about the time when I won’t have to say

 

Chorus

 

„Leaving on a jet plane” (by John Denver)

 

de Dragobete, arată-ți dragostea față de Firefox

În perioada 13 – 23 februarie 2013, Comunitatea Mozilla România va organiza concursul De Dragobete, arată-ți dragostea față de Firefox, având ca sponsor Mozilla. Acesta este dedicat utilizatorilor navigatorului Firefox, care vor să își exprime sentimentele față de aceasta, chiar înainte de sărbătoarea românească a iubirii.mozilla

Utilizatorii care vor dori să participe la concurs vor trebui să trimită ideile lor cu tema propusă de către organizatori pe pagina acestora de Facebook sau la adresa de e-mail iubesc@mozilla.ro. Se vor acorda premii pentru creațiile clasate pe primele două locuri în urma deciziei juriului. Premiile vor consta în obiecte promoționale de la Mozilla, iar în plus pentru locul 1 un obiect surpriză din aceeași categorie. Pentru mai multe detalii cu privire la acest concurs, accesați site-ul Web iubesc.mozilla.ro.

Despre Comunitatea Mozilla România:

Comunitatea Mozilla România a luat ființă în anul 2008 și tot în acel an a apărut și site-ul Web oficial al comunității, mozilla.ro. După modelul Fundației Mozilla, și comunitatea românească a avut în vedere: promovarea tehnologiilor Mozilla pe plan local, colaborarea cu alte asociații care să promoveze open-source-ul, organizarea de evenimente tematice, care să vizeze promovarea Fundației Mozilla, dar și a navigatorului Firefox.

Vă sugerez să participaţi cu încredere la acest concurs! Mai ales dacă faceţi parte din partea mai artistică a populaţiei terei şi cu siguranţă aveţi ceva draguţ să ne arătaţi şi ce corespunde cu cerinţele concursului.

Mult succes!

Poem edenic

„Când cade cerul pe pământ, din greu, peste măsură,
Ți se strecoară setea-n gând și vrei și tu o gură…”

E o zi în care dorul se măsoară în cuvinte,
în tăcere și răbdare, în aducerile-aminte,
Mulți căzut-au, mulți cădea-vor în prăpastia durerii
negăsind până la urmă pe pământ rostul plăcerii,
Cum e dat, e dat de veacuri – pe pământ să fie omul,
să se nască din durere, din țărână precum pomul,
Iar iubirea-i pătimașă să-l salveze de-un blestem,
Moștenit de la părinți-i, de demult, de prin Eden…
Acea dragoste curată care-n veci pe urma-i este
Despre-un prinț și o prințesă ce lua-s-or ca-n poveste.
Până-atunci e vreme multă, până-atunci e-o veșnicie,
Va trăi precum nebunul, va iubi… Așa să fie!

inspirație

De câte ori am stat pustie în fața unei albe foi,

Plin sufletul mi-era de tine și de al dragostei fiori…

Tu m-ai făcut să uit de mine, un șubred vis de catifea

A împletit a ta ființă de rătăcita fire-a mea…

Printre năluci nălucă fost-am și-am bântuit pe nicăieri,

Iar inima-mi era de gheață atâtea nopți, atâtea veri;

Tu m-ai salvat și-n clipa-n care am început să te iubesc,

Abia atunci datu-mi-am seama că mai respir, că mai trăiesc…

De-atunci și foi lăsat-am goale să scrie-n ele cine-o vrea,

Căci viața-mi este poezie, cuprinsă de iubirea ta.