Arhive etichetă: sentimente

timpul

Teoretic timpul nu există, se zice că noi singuri ne măsurăm destrămarea, că fiecare clipă este echivalentul infinitului la fel cum este și o fracțiune de secundă. Noi trăim cu trecutul, care face parte din prezentul nostru, care, la rândul lui este o parte dintr-un viitor apropiat.

Cât de puțin și cât de mult ne poate oferi timpul… nu este atunci când îl vrem mai mult, în schimb reușește să spulbere exact ce trebuie să uităm – un preț infim pentru un tratament pe nume uitare.

Stau și mă gândesc câteodată… unii oameni nici n-au fost în viața noastră, au fost uitați cu desăvârșire, prezența lor a fost inutilă.

„salut. ai chef să ieșim la o cafea în seara asta?”

„numărul tău nu-mi este cunoscut. nu știu cine ești…”

ba da, știu, unul din cei câteva miliarde de străini de pe fața pământului, nimic mai mult.

incredibil… și au trecut trei ani…

în umbra ta

viața, prea sumbră și sinistră, a fost, acum e altceva,

doar starea poate mai persistă, dar mă trezesc în umbra ta.

nu-i întuneric, nici visare, e fapt real, te strâng la piept,

în lanț trec clipă după clipă, te am, de ce să te aștept?!

e toamnă, iarnă, primăvară… doar vară nu-i căci n-aș putea

să mă trezesc din nou o umbră, să nu mai fiu în umbra ta.

e rece, zborul nostru tandru s-a răsfirat într-un întreg,

de dragul tău m-aș naște iarăși, m-aș învăța din nou să merg,

de dragul tău și pentru tine aș învăța din nou să zbor

și să dansez valsul tăcerii, să cad o frunză… te ador!

viața prea sumbră și sinistră a fost… tu ești în viața mea

și de acuma înainte mă-nvăț încetu a zbura

e prea frumos la tine-n suflet și e prea rece-n univers,

întreaga viață-i poezie, iar clipele sunt numai vers.

 

 

 

naiv

și azi mai ești penal romantic ce crede încă în minuni,

în jurul tău se țese intrigi și lumea-i plină de minciuni,

crezi în iubire, în dreptate… ce prost mai ești și ce tâmpit…

și doare, doare tot mai tare, un suflet de erou rănit!

revino-ți, azi nu e ca mâine cum nu va fi nici mâine ieri!

te pleacă, rob al neputinței și al eternelor plăceri,

revino-ți, ești marionetă, ești un copil al nimănui

când crezi în vorbe, nu în fapte, prieten ești al nu știu cui…

sunt dur zicându-ți aste vorbe, amice, ce pot altceva

decât să-ți spun la încheiere: iubirea nu te va salva!