Arhive etichetă: teatru

Bravo

„Știi că ai vibrat aseară? Mi-ai dăruit căldură, energie și un mod unic de a privi și a trăi lucrurile și nu numai mie, ci și restului sălii încremenită în trăire. Iar acel bravo de la final a fost genial, eu nu l-am putut spune pentru că am șters acel cuvânt din mine. Mi-a plăcut acel bravo și felul în care l-ai spus și încărcătura aruncată din lăuntrul tău. M-ai surprins și brusc m-am gândit dacă am savurat cu adevărat momentele acelea, dacă am stors clipele la maxim și am avut senzația că tu ai facut-o deja, de parcă ai reușit să găsești și să prinzi viața din clipele acelea. Eu sunt doar un vin bun, roșu dar sec și cred că am învățat ceva ieri, am învățat de la tine, mi-ai arătat că e bine să lași garda jos câteodată și că asta nu e automat un lucru rău, poate așa reușești să te bucuri de viață și că poți să te înalți pe altă lungime de undă și să captezi ceva mai mult decât în mod obișnuit.
Erai energie ieri, în ochii tăi mari care vroiau să prindă tot orizontul, în obrajii tăi mari și înroșiți care se duceau la vale cu săniuța în toiul iernii și erau cuprinși de bucuria unui copil fără a primi ceva sofisticat, ci un lucru normal. Dar ai prins aroma lui și l-ai trăit… zâmbetul tău era senin și triumfător pe cerul tău și cred că o umbră m-a acoperit în acele momente, una venită din mine, din reținerea mea care e setată doar până la un punct care a fost ieri și care a încercat să sară mai sus dar n-a putut și m-a zdrobit. Apoi acel bravo m-a trezit de parcă eram la o ședință de hipnoză și unde tu erai hipnotizatorul, am fost în transă, ai răscolit ceva în măruntaiele mele și acel ecou încă răsună în mine.”

Zahir

la Teatru

Aseară am fost prezentă la spectacolul de teatru „O noapte nebună, nebună” susținut de Teatrul Mihai Eminescu Botoșani la Suceava… (Adaptare după Ray COONEY, Regia artistică: Alexandru VASILACHE). O piesă de excepție, o comedie care a făcut toată lumea din sală să râdă cu gura până la urechi. Am reușit să aflu câte ceva despre piesă înainte de spectacol, dar oricum, am rămas plăcut surprinsă. Vă recomand să mergeți dacă veți avea vreodată posibilitatea.
Mă gândesc că a treia oară am onoarea să merg la teatru și să admir cum actrița de pe scenă se dezbracă cel puțin până la sutien. Oare publicul din ziua de azi doar pentru asta vine la teatru? Asta așteaptă? În asta constă priza, punctul culminant? Nu vreau să cred că decența nu mai există…

Am rămas cu amintirile unei seri frumoase. Un mulțumesc frumos actorilor pentru ceea ce fac.