Arhive etichetă: trecut

Ce-ar fi fost dacă…

Zilele trecute m-am împrietenit cu o fostă colegă de liceu, pe una dintre rețelele de socializare. 

Ce bizar sună: „m-am împrietenit” cu ea… De fapt, ne cunoașteam aproape de-o viață. Am făcut cunoștință pe când am participat amândouă la un training de 3 zile dedicat educației, iar după câțiva ani am devenit colege de liceu. După absolvire, fiecare și-a urmat drumul și am devenit parte din trecutul unor oameni de care nu ne mai lega nimic. Pân’ la urmă foarte puțini prieteni „supraviețuiesc” trecerii timpului, dar asta e altă poveste.

Întâmplarea de acum câteva zile m-a pus pe gânduri. Mă tot gândeam ce-ar fi fost dacă aș fi retrăit acei ani, dar având experiența de acum?! Oare aș fi sorbit mai mult din fericirea fiecărui moment? Oare aș fi făcut alte alegeri? Cu certitudine… 

Gândindu-mă la lista lucrurilor făcute altfel, mi-am dat seama că sunt acțiuni pe care le-am întreprins deja, sunt idei la care lucrez, sunt obiective pe care mi le-am trasat. 

Într-un final mi-am dat seama că am rămas doar cu amintirile… puține… și pe zi ce trece sunt tot mai șterse și mai îndepărtate. Aici am găsit răspunsul la întrebare… ce-ar fi fost dacă?! 

…aș fi rămas cu mult mai multe momente memorabile.

Anunțuri

ecoul

Țin minte poezia:
„A fost război. Ecoul lui și-acum mai sună…”
A fost război… și tot ce-a fost cândva acum e humă.
Și morți au fost, murit-au și feciori, și frați… de-a valma,
Pierdut-am tot, războiul mi-a luat-o și pe mama
Și eu murit-am în acel război.
Vor trece anii, veți muri și voi!
A fost o catastrofă de amploare,
Ceva ce-n suflet tot mai aprig doare,
Ceva ce mai persistă în inimi și în gând
Și ce-a mai sângerat mulți ani, mulți ani la rând.
A fost război… Ecoul lui și-acum mai sună,
Din tot ce-a fost cândva rămas-a numai humă.
Murit-am singur în acel război,
Să nu dea Domnul să muriți și voi!