Arhive etichetă: vis

portret

În acel tablou era chiar ea. Dormea cuminte, strânsă toată, în culcușul ei moale și ferit de alți ochi curioși. Avea picioarele duse la piet, extremitățile îndoite nervos de parcă s-ar fi apărat de ceva, de parcă ascundeau o comoară de mare preț undeva lângă inimă. Părul lung îi curgea peste tot: peste trupul nud și firav, peste cearșaful rece, peste brațele înlemnite… Visa. Doar pleoapele căzute îi mai trădau  destrămarea. Visa și era atât de fericită în acel vis. Se visa din nou copil, undeva departe, pe tărâmuri nemaivăzute… torcea cuminte și dulce.

Am găsit tabloul pierdut printre altele într-o expoziție întâmplătoare din incinta unui centru comercial. M-au copleșit emoțiile. Da, ea era! Sentimentul atât de comun de singurătate și fericire nu se mai lăsa șters de pe pânză,  implantat în fiecare liniuță lăsată de creion. Am părăsit-o și eu, dar parcă-i mai contemplez imaginea în fața ochilor, în umbre, în liniște. A rămas doar o amintire, o poveste a mea fără sfârșit.

vis ciudat

E ciudat să simți cum îți sare inima din piept, nu-ți mai ajunge aer și nu te mai poți opri din lacrimi care scaldă amândoi obrajii. Plâng de fericire sau nu… nu mai știu. Nici nu mai contează. Sunt un laș, un laș care a știut asta dintotdeauna. O naivă fără margini care a reușit să ascundă atât de iscusit realitatea de sine însuși. Fiecare lacrimă îmi face atâta rău! Pate că e mai bine, e mai bine că am fost și sunt așa…

Încerc să strig și mă trezesc. Mă trezesc cu larimi în ochi… de fericire sau nu, nu mai contează. Fiecare lacrimă îmi face atâta rău… Am visat cel mai ciudat vis, un vis în care am zburat…

Visare:

Mă sufoc,
Zbor…
Plâng-
Mor.