Arhive etichetă: zi

Bravo

„Știi că ai vibrat aseară? Mi-ai dăruit căldură, energie și un mod unic de a privi și a trăi lucrurile și nu numai mie, ci și restului sălii încremenită în trăire. Iar acel bravo de la final a fost genial, eu nu l-am putut spune pentru că am șters acel cuvânt din mine. Mi-a plăcut acel bravo și felul în care l-ai spus și încărcătura aruncată din lăuntrul tău. M-ai surprins și brusc m-am gândit dacă am savurat cu adevărat momentele acelea, dacă am stors clipele la maxim și am avut senzația că tu ai facut-o deja, de parcă ai reușit să găsești și să prinzi viața din clipele acelea. Eu sunt doar un vin bun, roșu dar sec și cred că am învățat ceva ieri, am învățat de la tine, mi-ai arătat că e bine să lași garda jos câteodată și că asta nu e automat un lucru rău, poate așa reușești să te bucuri de viață și că poți să te înalți pe altă lungime de undă și să captezi ceva mai mult decât în mod obișnuit.
Erai energie ieri, în ochii tăi mari care vroiau să prindă tot orizontul, în obrajii tăi mari și înroșiți care se duceau la vale cu săniuța în toiul iernii și erau cuprinși de bucuria unui copil fără a primi ceva sofisticat, ci un lucru normal. Dar ai prins aroma lui și l-ai trăit… zâmbetul tău era senin și triumfător pe cerul tău și cred că o umbră m-a acoperit în acele momente, una venită din mine, din reținerea mea care e setată doar până la un punct care a fost ieri și care a încercat să sară mai sus dar n-a putut și m-a zdrobit. Apoi acel bravo m-a trezit de parcă eram la o ședință de hipnoză și unde tu erai hipnotizatorul, am fost în transă, ai răscolit ceva în măruntaiele mele și acel ecou încă răsună în mine.”

Zahir

Spunem NU viselor!

Când ai așteptări de la ceva, când speri, când visezi… într-un final poți să obții (sau nu) ceea ce-ți dorești. Însă doar atunci când nu-ți faci iluzii, lași lucrurile să evolueze de la sine, nu-ți dorești ceva cu ardență, obții ceea ce nu ți-ai fi putut imagina vreodată – visul împlinit. Pare ciudat și încâlcit, dar, ironia sorții, așa este! Visul meu nu a fost să trec Prutul, dar l-am trecut. N-am visat că voi ajunge și mă voi închina la mormântul lui Ștefan cel Mare, că voi vedea cele mai frumoase mănăstiri din Moldova, voi explora Iașii și voi bate pasul pe drumurile Ipoteștiului lui Eminescu…

Nu am nici un regret. Nu risc să rămân decepționată. Pentru asta am făcut un mic sacrificiu: pur și simplu mi-am interzis să mai visez.

Am înțeles că chiar și ceea ce nu-ți dorești vei obține neapărat… cu timpul. Fiecare primește ce este al său după merit. Da, trebuie să muncești. Iar dacă ai făcut tot ce ți-a stat în puteri și nu ai obținut nimic, ai puțintică răbdare! În fiecare dimineață mă voi trezi uitând ce am visat toată noaptea și voi suride pentru că înainte mă așteaptă încă o zi frumoasă. Fiecare zi este una specială!

„Şi după un timp, omul învaţă că – daca e prea mult – până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţa, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă… şi cu fiece zi învaţă.” (Cu timpul – Jorge Luis Borges)

De ziua mea

E iar octombrie… luna în care am văzut pentru întâia dată lumina zilei. Încă un an din veața mea efemeră, tot atât de izbit și de spontan ca și cei din urmă. Răcoarea dimineților se păstrează mai mult timp iar apusurile sunt tot mai roșii și mai grăbite. Și în această zi sunt a nimănui. Mă grăbesc parcă să pășesc pe străzile pustii, să fug de cele din urmă secunde ce-mi mai urmăresc existența.

Ah, e iarăși toamnă… Tunete și fulgere sfâșie cerul fără-ncetare, iar albastrul lui cade peste capetele oamenilor grăbiți. Plouă. E o zi în care nu-mi doresc altceva nimic, un sfârșit și un nou început alături de omuleții mei dragi. E ziua mea.

La mulți anișori, Theia!

anotimpuri

și chiar dacă afară a nins, dacă s-a făcut cu totul primăvara,

dacă tu te-ai născut vara, iar în suflet încă mai este toamna,

viața merge înainte! nu ai cum să înțelegi în ce anotimp te afli chiar acum…

ești în toate patru deodată!

paradoxal, nu-i așa?

 

O zi…

O zi în care nu vreau nimic…

O zi în care nimeni nu știe ce-i cu tine…

O zi în care totul îți pare ciudat…

O zi în care îți pierzi un prieten…

O zi în care plângi…

O zi în care știi că nu ai timp de nimic dar găsești timp pentru toate…

O zi în care mai poți să zâmbești…

…și totul într-o singură zi!